Meniu Închide

Ce este Glut1?

Ce este Glut1?

Deficiența de Glut1 este o afecțiune genetică rară care afectează metabolismul cerebral. Este cauzată de o mutație a genei SLC2A1, responsabilă de transportorul de glucoză de tip 1 (Glut1). Glut1 este principalul transportor al glucozei – principala sursă de energie – prin bariera hematoencefalică. Până în prezent, au fost identificate peste 100 de mutații și deleții ale acestei gene la pacienții cu Deficiență de Glut1.

Transportul deficitar de glucoză provoacă o criză energetică în creier, ceea ce duce frecvent la crize epileptice, tulburări de vorbire și mișcare, precum și întârzieri în dezvoltare. Nu toți pacienții prezintă toate simptomele, în special în formele mai ușoare ale bolii, iar manifestările pot varia și evolua în timp.

Tratamentul standard pentru Deficiența de Glut1 este dieta cetogenă, un regim alimentar sărac în carbohidrați, cu un aport moderat de proteine și un conținut ridicat de grăsimi. Aceasta determină organismul să producă cetone, o sursă alternativă de energie pentru creier în absența glucozei. Dieta cetogenă ajută majoritatea pacienților să gestioneze simptomele, inclusiv la vârsta adultă. De asemenea, contribuie la protejarea dezvoltării cerebrale, motiv pentru care diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale.

Simptome

Simptomele clasice ale Deficienței de Glut1 includ:

Simptomele variază semnificativ de la un pacient la altul și pot evolua odată cu vârsta.

Simptome frecvent observate la pacienții cu Deficiență de Glut1:

Studiile asupra evoluției naturale a bolii arată că, în general, crizele epileptice se ameliorează la vârsta adultă, însă tulburările de mișcare pot deveni mai pronunțate. Pubertatea poate aduce modificări ale simptomelor și ale răspunsului la tratament.

Alte diagnostice frecvent asociate cu Deficiența de Glut1:

Tratament

În prezent, nu există un tratament curativ pentru Deficiența de Glut1, dar dieta cetogenă este considerată standardul de îngrijire. Aceasta oferă o sursă alternativă de energie pentru creier, îmbunătățind majoritatea simptomelor la majoritatea pacienților, inclusiv la vârsta adultă.

În copilărie, este recomandată o dietă cetogenă clasică pentru a asigura cel mai înalt nivel de cetone necesare dezvoltării cerebrale. Deși este ideal ca pacienții să continue dieta cetogenă cât mai mult timp posibil, variantele modificate (cum ar fi dieta ketogenă modificată 2:1 sau 1:1 și dieta Atkins modificată) sunt adesea mai ușor de urmat pentru adolescenți și adulți.

Toți pacienții care urmează o dietă cetogenă trebuie monitorizați de un nutritionist, un neurolog si un pediatru cu experiență. Testele de laborator regulate sunt necesare pentru a preveni potențialele efecte secundare. De asemenea, nivelul cetonelor din sânge (nu din urină) ar trebui monitorizat, deoarece acesta se corelează cu aprovizionarea optimă a creierului cu energie și controlul simptomelor.

Pentru un mic procent de pacienți, dieta cetogenă nu este eficientă, chiar și atunci când nivelurile de cetoză sunt adecvate. În aceste cazuri, medicamentele pentru controlul crizelor sau al tulburărilor de mișcare pot fi utile, deși nu există recomandări clare privind un tratament specific. De asemenea, este importantă evitarea interacțiunilor medicamentoase care ar putea avea un efect negativ asupra dietei cetogene.

Infografice